Detaşarea…

Deşi este greu de acceptat, pe lumea asta venim singuri şi din lumea asta plecăm tot singuri. Deşi sună ciudat, oricâte momente fericite am trăi alături de alţii, oricâte plăţi am avea faţă de ei, oricâte lovituri am lua de la ei, nu trebuie să ne ataşăm de ei nici prin iubire, nici prin ură. Iubirea pe care o acordăm tuturor fiinţelor vii trebuie să fie egală, nu ponderată de apropierea lor faţă de noi, asta este adevărata iubire, adică Iubirea. Ceea ce numim noi iubire este un ataşament, o dependenţă la nivel fizic, emoţional sau mental. Parte instinct, parte compensare, parte orgoliu, adică.

Unii spun că nu pot să se detaşeze de copii, de părinţi, de oamenii iubiţi, că nu se pot detaşa suficient pentru a-i iubi cu adevărat. Eu le spun că poate mama lor i-a pus pe rug într-o altă viaţă, că iubita i-a trădat şi i-a vândut în altă viaţă, că faţă de copil mai degrabă s-ar simţi vinovat că i-a furat mâncarea într-o altă viaţă şi că s-au întâlnit, poate, de mai multe ori, şi nu a fost vorba de nici un fel de iubire, nici măcar în contextul popular acceptat.

Şi că rostul lor este evoluţia spirituală, a lor şi numai a lor, fără a o stânjeni pe a celorlalţi, fără a le refuza ajutorul celorlalţi, dar nu depinzând de ceilalţi. Că misiunea lor este de a intra în Întreg, acolo unde îi vor regăsi pe ceilalţi pe un palier superior, care este dincolo de emoţiile şi sentimentele uzuale.

La detaşare trebuie să ajungem şi faţă de materie. Faţă de bunurile pe care le acumulăm şi prin care ne poziţionăm faţă de ceilalţi. De obicei, după ce aflăm că aşa e bine, trecem într-o delicată demagogie şi suntem gata să afirmăm că ne-am detaşat, dar ne luptăm în continuare să acumulăm bani, bunuri, poate mai pe ascuns, cel puţin faţă de aceia despre care ştim că nu apreciază această lăcomie, sau anunţând scopuri măreţe în numele cărora facem asta.
Iar detaşarea faţă de materie înseamnă o libertate pe care puţini sunt dispuşi să o atingă, pentru că nimeni nu pare să le-o garanteze…

Detaşarea ţine de cunoaşterea, de împăcarea, de stăpânirea de Sine. Este o primă treaptă ce trebuie urcată şi, ca orice prim pas, este cel mai greu de făcut…

Maestru Vlad T. Popescu

"Reiki Floarea de Lotus" - IASI - ROMANIA - Maestru Daniela Ionela Ionescu