FLOAREA DE LOTUS

- 15.09.1985 -

Iisus a spus: “Voi sunteţi Templul Dumnezeului celui viu”, dar oamenii sunt obişnuiţi să meargă în temple din lemn sau din piatră, care nu sunt vii, şi nu se ocupă de acest templu care este întreaga lor fiinţă. Desigur, datorită ardorii tuturor credincioşilor, care au venit (în ele) să se roage de secole, aceste construcţii au totuşi ceva viu, dar ele nu se pot compara cu o fiinţă umană care a ştiut să-şi întărească voinţa, să-şi purifice inima, să-şi lumineze intelectul, să-şi lărgească sufletul şi să-şi sfinţească spiritul. Fiindcă o asemenea fiinţă a devenit un adevărat templu. Căci atunci când sunteţi un templu, când vă rugaţi în templul vostru, Dumnezeu vă ascultă şi vă împlineşte ruga. Şi dacă, în acelaşi timp, sunteţi conştienţi că vă aflaţi în celălalt templu, Universul, deveniţi o fiinţă completă, sunteţi/trăiţi în plenitudine.

Vedeţi, dragi fraţi şi surori?! Constataţi din nou, astăzi, că sunt o victimă. Da, o victimă. Mi se aduc pagini, care nici nu ştiu de unde au fost luate, cine le-a produs şi sunt obligat să le citesc şi să le comentez. Ca să vezi ! La ce cazne sunt supus/nu sunt lăsat în pace, sunt silit, sunt obligat… este de neînchipuit ! Iar dovada că sunt o persoană drăguţă/amabilă din naştere – oamenii nu cred asta, dar eu cred – priviţi : mă supun. Devin un « obedient boy » (un « băieţel ascultător ») !

Şi acum, în ce fel să interpretezi, când sunt atâtea temple ? Temple şi iar temple, de toate felurile şi din toate materialele, de toate mărimile. Sunt eu împotriva templelor ? Absolut deloc, absolut deloc. Ba chiar, când merg în alte ţări, îmi place să vizitez templele şi să mă rog. De ce ? Pentru că, dacă au fost construite, a existat un motiv valabil, la epoca respectivă. Multe lucruri nu puteau fi revelate oamenilor, (fiindcă) ei nu erau pregătiţi să înţeleagă tot. De aceea, era necesar să le fie date, oferite, arătate lucruri exterioare, palpabile, materiale, fizice, ca ei să aibă cât de cât pe ce se sprijini, să creadă, să meargă (înainte)/să avanseze, iar în ziua în care ajung, în sfârşit, să se dezvolte, să trezească în ei alte centre, alte chakre, alte forţe şi virtuţi şi calităţi, atunci ei încep să părăsească latura exterioară, ca pe ceva care nu este la fel de viabil, la fel de viu, la fel de intens, la fel de puternic ca ceea ce se află în interior, în fiinţa omenească. Căci, aşa cum v-am revelat, Dumnezeu a pus în noi înşine, în toate făpturile, lucruri de neînchipuit ca bogăţie, ca splendoare, ca eficacitate, ca măreţie, ca frumuseţe. Dar cum aceste lucruri sunt atât de subtile, de invizibile, nu ne dăm seama, nu suntem conştienţi, iar ele sunt acolo şi aşteaptă ca fiinţa umană să ajungă să se folosească de această putere, de aceste virtuţi, de aceste calităţi care se află în interiorul fiecăruia dintre noi. V-am prezentat chiar bogăţia pe care o posedă fiecare dintre noi şi de care nu suntem conştienţi. Oamenii sunt nefericiţi, se plâng, sunt critici, sunt ostili, violenţi, fără să-şi dea seama că, dacă ar lucra, dacă ar gândi altfel, dacă ar acţiona altfel, ar ajunge/reuşi să declanşeze, să stimuleze, să dezvolte, să trezească aceşti centri care sunt în ei înşişi şi atunci fiinţa umană ar deveni o fiinţă completă.

Vedeţi, aşadar, că templele erau necesare. De ce? Ce e un templu? Un templu este o clădire, este o casă. A, nu ştiaţi asta ?!! Deci, în ea poţi să te adăposteşti, poţi rămâne în ea, poţi trăi, poţi medita. De pildă, când am fost în Japonia, în munţi, am fost la un templu Zen şi mi s-a dat o cameră cu zeităţi. Oh, là, là! Şi întreb ce pot să fac cu aceste zeităţi, nenumărate zeităţi – dar necunoscute, bineînţeles. Aşadar, ce este un templu? Este o casă. Şi ce e o casă? O casă este un loc în care locuieşti. Ce lucruri (extraordinare) aflaţi de la mine!!! Dar atunci, ce este o casă? Este corpul nostru fizic. Corpul nostru fizic este o casă; noi suntem instalaţi în interior, în această casă. Ea este construită într-un mod... Dar nenorocirea nenorocirilor este că oamenii, în ignoranţa lor, se confundă cu casa, cu măgăruşul, cu maşina şi nu cunosc, nu văd daunele psihice, fizice care decurg din faptul de a se identifica, de a se compara, de a găsi că sunt corpul fizic, că acest corp fizic sunt ei. Oh, là, là! Ce abrutizaţi, ce ignoranţi, ce departe de adevăr sunt oamenii! Şi în felul acesta, din ce în ce, ei merg spre distrugere, pentru că nu au un Învăţământ veridic, care poate să-i ajute, poate să-i lumineze, să-i stimuleze, să-i inspire. Ei sunt legaţi de corpul fizic şi cum corpului fizic nu i-a fost dată veşnicia, nemurirea, durata, calitatea de a subzista un timp îndelungat, atunci el se dezagregă, îmbătrâneşte, slăbeşte, se îmbolnăveşte, iar fiinţa umană suportă exact ce se petrece în corpul fizic, pentru că este legat de el, legat fedeleş. Şi atunci este ca un medium. Când veţi merge la un medium – un medium adevărat – şi aveţi o anumite dureri, anumite boli, el le simte exact în aceleaşi locuri din corpul său şi vi le spune, pentru că s-a identificat cu voi înşivă. Deci, noi devenim ca nişte mediumi şi suportăm tot ce se petrece în corpul fizic. Şi cum/întrucât corpul fizic nu este perfect, el trebuie să moară într-o zi, trebuie să dispară într-o zi, iată nenorocirea nenorocirilor oamenilor. Şi de-ar fi numai atât! De 48 de ani vă revelez doar lucruri pe care oamenii nu le cunosc, pe care le ignoră, iar din cauza acestei ignoranţe există lucruri negative şi trebuie să le suporte. V-am explicat atâtea lucruri! Nu le putem repeta acum, ne-ar trebui ani şi ani.

Aşadar, ce este o casă? Dar oare toate făpturile îşi pregătesc/fac o casă a lor? Da, da... Toate făpturile au o casă, altfel n-ar fi vizibile, n-ar fi în planul fizic. Când ne părăsim casa, mergem în lumea cealaltă şi toată lumea spune că am murit, însă noi suntem vii dar, hop, fără casă! Suntem vii, liberi, fără legături. Priviţi melcul. Câte lucruri v-am revelat despre melc: cum îşi construieşte casa. El o poartă cu el şi l-am întrebat, într-o zi, de ce o duce cu sine ? Este atât de tare, de opacă, atât de ... Iar el mi-a spus: «Pentru că nu am încredere în ceilalţi. Dacă o las undeva, vor intra înăuntru şi nu voi mai putea locui în ea. De aceea o iau cu mine.» Aşa mi-a explicat el.

Şi acum, vă amintiţi, când v-am vorbit de Newton şi de mine, ce v-am spus? V-am spus că Newton a devenit celebru din cauza unui măr. A văzut un măr căzând şi, din aproape în aproape, ce lucru a descoperit: atracţia mondială/universală! El a ajuns celebru, e formidabil! Şi toată ştiinţa lucrează acum asupra acestui lucru, asupra a ceea ce a descoperit el. Ei da, dar, spuneam eu: Ceea ce a descoperit el nu-i prea face pe oameni să progreseze – psihic, spiritual, divin. Doar pentru calcule, pentru descoperiri, da, asta da. Dar oamenii rămân aceeaşi. În ciuda descoperirii lui Newton, ei nu se transformă, nu devin mai buni, nu se schimbă. În timp ce eu caut mereu nu un măr, ci altceva: cum să-i schimb pe oameni, cum să-i fac mai buni, cum să-i transform, cum să-i sublimez. Toată viaţa am căutat numai asta. Şi am găsit mijloace, mijloace, metode, metode, mijloace... cu miile, pe care vi le-am revelat de 48 de ani: cum să schimbaţi tot, cum să vă transformaţi, cum să vă schimbaţi în bine, cum să deveniţi utili, cum să deveniţi măreţi/demni de slavă, în loc să duceţi o viaţă inutilă, prostească, măruntă, mediocră, doar jucând cărţi, doar mâncând şi bând şi plimbându-vă, aşa... ci să realizaţi ceva măreţ.

Şi ce am descoperit eu? Am descoperit că există un animăluţ, o jivină mică pe lume, care ştie cum să-şi creeze casa. Şi atunci am studiat cazul lui şi am descoperit că mai întâi melcul emană din el ceva foarte subtil, invizibil, care se întăreşte ; la început e ceva gazos, care devine lichid şi apoi se întăreşte. Iar casa lui nu este altceva (care provine din exterior) ci ceva din el însuşi – şi, dacă vreţi, din saliva lui. Şi atunci, dacă fiinţa omenească ar cunoaşte acest lucru, că avem capacitatea, că Dumnezeu ne-a dat această posibilitate ca, emanând ceva subtil, invizibil, impalpabil, divin, care să se întărească după un timp, atunci ne-am putea schimba chipul, expresia feţei, funcţionarea organelor, tot, tot, tot... Desigur, trebuie mult timp, pentru că materia, care este deja formată, este formată în acest fel.

Odată formată este atât de rigidă, atât de solidă, atât de stabilă, încât nu se schimbă/modifică. În aceasta constă dificultatea. Dar cu insistenţă, cu credinţă, cu speranţă, reuşim să ameliorăm tot, tot, tot. Şi amintiţi-vă că v-am întrebat cum se face că ştiinţa nu s-a ocupat până acum de multe, multe lucruri, de care eu mă ocup zi şi noapte. (De pildă) în ce fel au intrat în boabe sâmburii de strugure? – dat fiind că nu pot trece prin tuburile atât de fine, de delicate, prin butuc. Aaa, aşadar viţa de vie cunoaşte acest secret: cum să emane ceva subtil, cum să-l facă mai întâi să treacă, apoi să-l facă lichid, apoi să-l solidifice... şi iată sâmbureii (din boabe)! Aşadar, dragi fraţi şi surori, dacă ştim să descifrăm, dacă ştim să observăm tot ce există în natură în jurul nostru, vom descifra cele mai mari mistrere/secrete ale universului. În acest fel v-am revelat – deşi poate că nu am fost acolo – cum a creat Dumnezeu lumea. Ştiinţa nu ştie, nu reuşeşte să descopere în ce fel a creat Dumnezeu universul. Eu v-am explicat toate acestea.

Aşadar, un templu este o casă. Ei da, dar cum sunt case şi case: case (???), dărăpănate, magherniţe, oh, là, là! sau palate. Aaa, există deci case, clădiri, ca de pildă marile temple, oho! Ce splendoare! La Lisieux, de exemplu, catedrala de acolo, a Sfintei Tereza a Pruncului Iisus. Am fost acolo s-o văd; este ceva extraordinar. Deci nu sunt împotriva templelor, am vizitat atâtea temple şi întotdeauna am fost încântat să văd inteligenţa, cultura, posibilităţile umane - este de neînchipuit. Dar, cu toate acestea, nu putem compara cele mai mari bazilici, cele mai mari temple, cu o fiinţă, cu corpul cuiva. Structura lui este extraordinară. Iar ştiinţa, după secole întregi, nu va ajunge să vadă tot, să cunoască tot, să descifreze tot – ce procese sunt în interior şi ce produse chimice – oh, là, là! An de an ea descoperă lucruri de neînchipuit.

Aşadar, există palate, bazilici, temple – este extraordinar! Dar fiinţa omenească, corpul uman/omului poate şi el să fie o magherniţă, poate fi o baracă. Sunt şi palate şi temple. Deci, oamenii care gândesc spiritual, care au un ideal – cum să devină ca Dumnezeu – vor să aplice îndemnul/porunca lui Isus: «Fiţi perfecţi, aşa cum Tatăl Meu Ceresc e perfect.» Nu sunt multe, dar sunt totuşi făpturi/fiinţe care lucrează pentru a deveni divinităţi şi atunci corpul lor devine un templu. Ce înseamnă că devine un templu? Un templu (înseamnă că) nu mănânci, nu bei, nu spargi lucrurile, nu murdăreşti, nu arunci murdării. Un templu îl păstrezi curat, permanent în sfinţenie, în puritate – doar în India nu. În India, ce păcat! Când am fost în India, am vizitat toate templele şi ce mizerie, sunt maimuţe, aruncă banane, coji, sâmburi de curmale, mango şi aşa mai departe. Murdăria nu-i deranjează. E curios. Aşa sunt învăţaţi. În interior sunt puri, dar în exterior nu prea este curăţenie. Şi le-am spus: «Cum vreţi voi ca Dumnezeu – Brahma sau Shiva sau Vishnu – să vină aici când e murdărie?» Ei mă priveau miraţi. Nu puteau înţelege asta. Să arunci coji în templu! După/Pentru creştinătate/în lumea creştină, un templu este ceva sacru. Asta e adevărat. Ceva sfânt, sacru, pur, divin. Ei da, dar de ce oamenii s-au îndepărtat atâta de această înţelegere, încât din ce în ce mai mult, ei ajung să facă din corpul lor fizic... nu vreau să spun ce! Toate murdăriile! Mănâncă orice, beau orice, fac orice, fumează, se droghează, se culcă... Corpurile lor fizice sunt nişte magherniţe de o asemenea mizerie, de o asemenea murdărie, pentru că, fiind ignoranţi, nu au avut Maeştrii care să-i înveţe, care să le reveleze faptul că fiinţa umană este pregătită în aşa fel... ca respiraţia, de pildă: să inspire, să expire – ... încât să primească din lumea exterioară multe forţe, mulţi curenţi, multe entităţi, multe emanaţii, multe lucruri extraordinare şi să le proiecteze (în exterior). Atunci când nu duci o viaţă divină, schimbi vibraţiile celulelor, particulelor, atomilor, iar aceste vibraţii sunt de aşa natură, încât începi să strângi toate murdăriile din jur şi devii un depozit de murdării. Iar apoi, desigur, toate aceste materiale, care nu sunt cereşti, nu sunt divine, nu sunt strălucitoare, nu sunt subtile, încep să fermenteze, încep să producă boli, dizlocări, tot felul de lucruri diabolice, iar oamenii nici măcar nu ştiu de ce sunt într-o stare sau alta. Nu ştiu. Iar eu am explicat toate aceste lucruri în detaliu. Deşi... aş vrea să fac acest lucru (să explic din nou), pentru că sunt mulţi fraţi care vin pentru prima oară. Ei da, dar nu este posibil, sunt prea multe de spus în această privinţă. Tocmai acesta este secretul: de a te cunoaşte. «Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întregul univers.» Dar oamenii nu se cunosc. Când ei spun: «Mă cunosc, mă cunosc, mă cunosc!», ei cunosc câteva slăbiciuni, câteva virtuţi/calităţi. Dar nu asta înseamnă „a te cunoaşte”. „A te cunoaşte” înseamnă a şti cum funcţionează fiinţa umană, cum proiectează (în exterior), cum absoarbe, cum transformă lucrurile, în ce fel, la ce nivel se situează, oh, là, là! Aceasta este adevărata ştiinţă. Când vom cunoaşte asta... există reguli, există legi, există adevăruri pe care (eu) le cunosc, pe unele vi le-am revelat: cum să te acordezi, cum să vibrezi (în acord) cu un anumit centru, cu un anumit ţinut, cu o anumită regiune din univers pentru a primi o anumită forţă, o anumită putere. Şi în felul acesta deveniţi o divinitate. Altfel, din ce în ce o veţi lua pe pantă în jos, din ce în ce veţi deveni mai slabi, din ce în ce vă veţi delăsa, din ce în ce veţi atrage murdării, deşeuri, tot ce e dezgustător, dăunător şi nu veţi şti de ce vi se întâmplă atâtea nenorociri.

Vedeţi, oamenii nu ştiu să observe; nu ştiu nici să observe, nici să tragă concluzii. Vă spuneam: Iată, eu observ lucrurile cele mai mărunte, cele mai neînsemnate şi trag concluzii extraordinare. Iată, iată, iată: fiecare a constatat în casa lui că dacă lasă murdării, resturi de mâncare, vin gângănii nu se ştie de unde, cum adulmecă (cum ştiu) că există murdării, o hrană (pentru ele) şi vin să mănânce. Dacă vreţi să le alungaţi, curăţaţi (locul) şi (ele) pleacă, pentru că nu mai există hrană pentru ele. Acelaşi lucru se pregăteşte/întâmplă în noi înşine: când în interior/în noi sunt lucruri murdare, dezgustătoare, care putrezesc, (unele) entităţi din lumea invizibilă vin să se ospăteze. Dar bieţii oameni sunt de-o ignoranţă!... Atunci trebuie... şi v-am ţinut conferinţe despre puritate: ce este puritatea, cum să te purifici, cum să te cureţi. V-am dat chiar o imagine pe care toată lumea o cunoaşte, dar nimeni nu se opreşte (asupra ei). Vă spuneam: Cum era în trecut? O menajeră aprindea lampa cu gaz, pentru a lumina seara, dar curăţa sticla, pentru că sticla (lăpii) era deja înnegrită de o unsoare/depunere care trebuia curăţată, altfel lumina nu putea ieşi/trece prin sticlă pentru a ilumina. Aaa... şi făcea asta în fiecare seară. Iată, iată, iată deci! Aşadar, există ceva în noi înşine, tot ce trăieşte, tot ce se manifestă sunt arderi, sunt combustii: când gândim, are loc o ardere, când simţim, are loc o ardere, când lucrăm, când facem orice, are loc o combustie, sunt materiale care ard şi trebuie să le îndepărtăm. Asta face organismul. Atunci când mergeţi pe un drum de munte, obosiţi. De ce ? Pentru că în interior a avut loc combustii, au ars nişte materiale şi trebuie îndepărtate/eliminate, pentru că (ele) paralizează muşchii şi nu puteţi merge. Trebuie să vă odihniţi şi atunci sângele le îndepărtează; apoi, din nou totul este pur şi din nou vă revin forţele şi vă continuaţi mersul. Totul este aşa. Şi atunci, cei care traiesc în plăceri, în emotivităţi, în sentimentalităţi, în sexualitate, care şi-au dat frâu liber, sunt dezlănţuiţi cred că aceasta este fericirea. Dar ei nu ştiu că-şi ard chintesenţa cea mai preţioasă. Şi cum nu este timp pentru a îndepărta toate acestea, pentru a le elimina, pentru a curăţa toate aceste (deşeuri) toxice, ei îşi pierd forţele/se şubrezesc, se ramolesc. Iar eu, ce v-am spus? Că aceste dezlănţuiri sexuale... – pentru că au fost descoperite mijloacele, de natură chimică, pentru a putea avea plăcerea zi şi noapte – ... şi v-am spus că vor apărea boli, pentru că oamenii sunt aceia care prepară bolile, care le crează. Şi iată două boli care apar din cauza acestor dezlănţuiri sexuale: SIDA şi cancerul. Iar oamenii nu mai ştiu cum să le vindece. Sunt toţi panicaţi/îngroziţi, pentru că SIDA apare/se propagă prin donarea de sânge şi prin relaţiile sexuale. Oh, là, là! Şi de câte ori nu v-am avertizat, v-am vorbit despre adevăruri extraordinare. Dar nu mă credeţi, pentru că ştiinţa încă nu s-a pronunţat. Oamenii dau crezare ştiinţei, iar ştiinţa este încă foarte, foarte departe de ceea ce este cel mai subtil. Dar va veni (alt timp). Ea începe acum să-mi lectureze cărţile. Toţi savanţii citeasc de-acum cărţile mele. Tocmai am aflat lucrul acest. Încep să se schimbe. Şi apoi va fi formidabil.

Vă amintiţi de ce v-am spus într-o zi: (că) în urmă cu secole, omenirea a hotărât să ia (în considerare) doar latura intelectuală – raţiunea, înţelepciunea, cunoaşterea – şi să înăbuşe/să sugrume, să se descotorosească de latura mistică, de latura spirituală, pentru că nu foloseşte la nimic. Şi v-am spus că în acel moment, oamenii aceia – cultivaţi, erudiţi, inteligenţi – au fost orbi, ignoranţi; ei n-au văzut că, câteva secole mai târziu, dând intelectului posibilitatea de a se dezvolta enorm şi suprimând latura spirituală, se va crea un dezechilibru catastrofal, totul va bascula/se va răsturna, totul va fi/va ajunge cu capul în jos. Şi e ceea ce se întâmplă acum: din ce în ce inteligenţa progresează, se măreşte/se dezvoltă, descoperă, dar situaţia se înrăutăţeşte; din contră, din ce în ce mai mulţi oameni devin necinstiţi, devin criminali, devin violenţi, devin fără inimă, fără milă; violează chiar fetele pe stradă. Oamenii sunt atât de departe de moralitate, de (ideea de) a oferi ajutor, încât nu vor să ajute, nu vor nimic, nici măcar să sune la poliţie, nici asta nu fac. Priviţi aşadar în ce situaţie se găseşte omenirea, pentru că a suprimat latura spirituală. Iar eu ştiam şi chiar v-am spus că va fi şi mai rău, dacă nu se întorc la latura spirituală, pentru a restabili acest echilibru, această armonie între cele două (laturi). Căci de ce inteligenţa cosmică ne-a creat (aşa)? Ne-a dat creierul şi ne-a dat plexul solar. De ce două creiere răsturnate? V-am explicat toate acestea, cum funcţionează cele două, cum se completează, cum acţionează plexul solar şi cum acţionează celălalt/creierul? Asupra a ce? E un lucru formidabil. Şi de ce avem un intelect şi o inimă? De ce, în anumite domenii, dezvoltăm numai inima, iar în altele numai intelectul? Iar rezultatele sunt catastrofale. Când vom înţelege asta, Doamne? Când? Când o să ne spargem capul! Da, când va fi imposibil să îndreptăm situaţia. Dar aici, în Fraternitatea Albă Universală, vi se dau toate adevărurile, toate mijoacele, toate posibilităţile pentru a trăi o viaţă divină: (învăţaţi) cum să respectaţi anumite legi, cum să lucraţi, cum să gândiţi, cum să vă întăriţi/să deveniţi mai puternici, cum să vă vindecaţi, cum să faceţi copii, cum să mâncaţi, cum să beţi, cum să respiraţi, cum... Oh, là, là! Iar oamenii sunt de o ignoranţă de neînchipuit, în aceste privinţe. Ei cunosc, cunosc lucruri inutile; sunt atât de îndopaţi cu lucruri inutile; creierul lor este plin, plin, plin de lucruri, de cunoştinţe inutile – inutile pentru a-i ameliora/a-i face să progreseze. Cu aceste cunoştinţe, ei se bălăcesc în mocirlă/bâjbâie, cu slăbiciunea lor, cu porcăriile lor. În timp ce aici, ehe, faceţi o muncă uriaşă asupra voastră înşivă, pentru a deveni slujitori ai Domnului, pentru a deveni măreţi/demni de slavă. Şi când devii măreţ? V-am spus. Chiar dacă n-aţi terminat o universitate, chiar dacă nu sunteţi socotiţi/nu vă număraţi printre savanţi, îi veţi depăşi în slava voastră, pentru că veţi participa la această muncă uriaşă, pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa şi pentru Epoca de Aur printre oameni. Aşadar, dacă lucraţi în acest sens, veţi avea slava, vă veţi simţi în plenitudine/veţi cunoaşte plenitudinea şi slava. Da, dragi fraţi şi surori, am verificat acest lucru.

Ah, dacă v-aş spune de câte lucruri ar trebui să ne lipsim/la câte lucruri ar trebui să renunţăm, câte lucruri ar trebui să ştergem, să uităm – lucruri care se practică încă şi azi. Oamenii urmează masele, urmează mulţimea, urmează prostia, pentru a fi în acord (cu ceilalţi), pentru a fi „cum trebuie” (în raport) cu mulţimea. Şi de fapt îşi pierd/ratează viaţa. Cum să ieşi din multe lucruri. Iar asta se învaţă aici. Nu în aceeaşi zi, desigur.

(Să vedem) aşadar, acum, ce este un templu. Noi suntem templul lui Dumnezeu. Este adevărat? Nu, nu este adevărat. Suntem temple în germene/în virtualitate, dar în realitate nu vreau să vă (???) că suntem în acest moment/deja. Toate murdăriile sunt înăuntru. Dar priviţi cum se comportă oamenii... Priviţi când fac dragoste! Dacă aţi şti cum se sug, cum se sărută – peste tot şi în ce fel – toate murdăriile! Dar pentru ei (acestea) nu sunt murdării. Nimic nu este estetic/Nici o estetică. Întrec animalele. Şi atunci unde este frumuseţea? Ei nu caută frumuseţea, ei caută plăcerea – pe cea mai josnică, pe cea mai dezgustătoare. Şi despre acest lucru v-am ţinut conferinţe: cum să iubiţi, cum să consideraţi femeia... Oh, là, là! Este de neînchipuit. Cei care practică/aplică (aceste adevăruri) sunt atât de dilataţi, sunt atât de fericiţi! Evident, (acest lucru) nu este pentru toată lumea. Nu este cu putinţă pentru toţi. V-am explicat şi acest lucru. Nu este cu putinţă. Este doar pentru foarte puţini oameni.

Şi acum, întrucât există atât, atât de multe clădiri în lume, acelaşi lucru este valabil şi pentru corpul fizic. La marii Maeştri, corpul devine un templu, pentru că sunt atât de atenţi, atât de prudenţi, atât de ponderaţi/cumpătaţi/raţionali, pentru a nu-l murdări, pentru a nu-i da o hrană proastă, băuturi, a nu fuma şi aşa mai departe. Ei învaţă chiar cum să capteze forţe din akasha – din această forţă astrală, adică lumina astrală, cum este numită, lumina astrală, despre care am să vă vorbesc într-o zi: ce este lumina astrală, cum (???) lumea întreagă şi cum să intri în comunicare (cu ea) şi cum oamenii intră în comuniune cu regiunile inferioare, unde sunt toate larvele, toate porcăriile, toate entităţile rele, toţi demonii, toţi diavolii care sunt în aceste regiuni şi în ce fel oamenii intră în cumuniune/comunicare cu aceste regiuni ale luminii astrale. Este o ştiinţă fantastică/extraordinară, matematică, exactă. Nu sunt închipuiri, nu este o invenţie, nu sunt superstiţii, este o ştiinţă: ştiinţa ezoterică a Iniţiaţilor. Şi câte lucruri v-am revelat deja! Este de neînchipuit, de neînchipuit, de neînchipuit! Mai sunt lucruri de revelat. Este iar de neînchipuit.

Dar deocamdată, (să vedem) cum putem face din corpul nostru fizic un templu. Aaa, este o întreagă ucenicie! Şi veţi găsi lucrul acesta în conferinţele mele: cum să mâncaţi, cum să beţi, cum să respiraţi, cum să meditaţi, cum să lucraţi, cum să dormiţi, cum să vă dedublaţi, cum să trimiteţi gânduri bune, cum să primiţi ce se întâmplă în univers – este o întreagă ştiinţă. Şi în felul acesta îmbunătăţim din ce în ce mai mult propriul templu, el devine atât de sacru, devine atât de subtil, devine atât de luminos încât, după aceea, este numit corpul de slavă. Acesta este adevăratul templu. Iar acest lucru nu v-a fost revelat niciodată, nu vi s-a vorbit niciodată de el: (de) faptul că în fiecare dintre noi există ceva atât de minuscul, atât de neînsemnat, căruia trebuie să-i dăm viaţă/pe care trebuie să-l aducem la viaţă, să-l mărim/să-l facem să crească, să-l lărgim, prin gândurile noastre cele mai bune, prin sentimentele noastre cele mai bune, când avem extaze, când avem aspiraţii, (când trăim) lucruri sublime – prin muzică sau văzând un chip sau citind anumite cărţi, prin contemplarea frumuseţii naturii; atunci întărim, hrănim acest corp şi el devine într-o zi corpul de slavă. Corpul de slavă este menţionat în Evanghelii, dar nu se explică. Corpul de slavă s-a manifestat, când Iisus a fost cu Ilie, cu Moise, iar discipolii l-au văzut într-o lumină atât de puternică, corpul său de slavă era cel care strălucea. Da. Iar noi putem cu toţii să avem acest corp de slavă. Ei da, dar pentru a avea acest corp de slavă trebuie mai întâi să fim conştienţi, să ştim că el există, să ştim că putem să-l dezvoltăm şi cum să-l dezvoltăm, fiind mereu atenţi, să ştim întotdeauna ce gândim, ce simţim, să nu facem prostii, să nu facem lucruri stupide, porcării, murdării – ca oamenii, (de-) acum, care nu sunt atenţi, fac orice, fără să-şi dea seama că transgresează/încalcă nişte legi. Aceasta înseamnă să fii discipol: să fii atent la fiecare lucru, să fii vigilent, să fii treaz, să fii inteligent, să ştii ce faci, cum faci, de ce faci şi care sunt rezultatele, consecinţele. Eee, tocmai asta este: să ai conştiinţa dezvoltată. Ei bine, majoritatea (oamenilor) sunt lamentabili; sunt atât de departe, atât de departe. Nu se gândesc la nimic, transgresează zi şi noapte toate legile naturii divine. Şi apoi se întreabă de ce sunt călcaţi în picioare, de ce sunt căsăpiţi, sunt la pământ, sunt ucişi... Nu ştiu că ei înşişi s-au adus în această stare jalnică, pentru că n-au vrut să înveţe; ei ştiau tot, nu mai aveau nevoie să înveţe nimic în plus. Iată nenorocirea nenorocirilor!

Aşadar, dragi fraţi şi surori, avem obligaţia, avem îndatorirea să facem ca trupul nostru să devină ca un templu al lui Dumnezeu, asfel încât doar spirite luminoase să vină să locuiască (în el) şi chiar Dumnezeu să vină să se instaleze/statornicească, adică Sfântul Duh. De ce nu? S-a întâmplat (asta) cu mulţi, de ce nu şi cu noi? Aşa că, dacă lucrăm cu atenţie, cu inteligenţă, în fiecare zi, ştiind ce facem, cum facem, de ce facem, din ce motiv facem, atunci din ce în ce mai mult se dezvoltă ceva în noi înşine, o conştiinţă superioară şi devenim din ce în ce mai subtili, din ce în ce mai strălucitori, din ce în ce mai luminoşi, din ce în ce (mai mult) emanăm ceva subtil, divin şi atunci atragem spiritele cele mai luminoase din natură şi în final atragem Sfântul Duh. Cum s-a întâmplat cu cei 12 apostoli în a 50-a zi, a intrat (în ei) Sfântul Duh. Ei da, iar eu v-am explicat că dacă nu deveniţi femeie, niciodată Sfântul Duh nu va veni să pătrundă/ să se strecoare în voi, pentru că pozitiv cu pozitiv se resping. (Trebuie să) deveniţi femeie. «O, cum – veţi spune – eu, un bărbat, să devin o femeie?» Da, e simbolic, Dumnezeule, e o polarizare, adică să fii receptiv. Căci ce este femeia? Ce este bărbatul? Oamenii nu ştiu. Femeia nu este altceva decât o făptură/fiinţă receptivă. Şi ce e bărbatul? Este o făptură/fiinţă emisivă, pozitivă. Aşa încât, atunci când primiţi, sunteţi femeie; când daţi, când proiectaţi (în exterior), sunteţi bărbat. Şi atunci puteţi schimba (polarizarea): să deveniţi bărbat şi femeie, pe parcursul zilei – este simbolic, fără a schimba latura fizică.

Aşadar, atâta timp cât discipolul nu devine ca o femeie, adică să fie supus, smerit, să primească Sfântul Duh, să asculte/să se supună, să sacrifice/să facă sacrificii, atunci Sfântul Duh nu poate veni. Vedeţi? Creştinii n-au idee de aceste lucruri! Ei vorbesc, vorbesc, spun lucruri fără a înţelege nimic.

Acum, desigur, unii se vor simţi jigniţi dacă mă vor auzi spunând că templele nu sunt ceva foarte viu. Dar, de fapt, da, da, ele au un anumit grad de viaţă. Există totuşi (în ele) influenţe bune, există radiaţii, sunt lucruri… poţi să te vindeci, poţi să intri în comuniune cu Dumnezeu. Ei da, pentru că există totuşi gândurile şi sentimentele tuturor acelor oameni, ei au lăsat urme înăuntru. Dar, cu toate acestea, corpul fizic al omului este incomparabil/nu se poate compara (cu templele), el poate deveni un templu viu. Îl poţi chiar lua cu tine.

Şi acum ce trebuie să facem ? Acum trebuie să studiem, să citim cărţile, pentru a şti cum să ne construim templul, ca Dumnezeu să vină să locuiască în noi (înşine). De ce ? Pentru că atunci, oh, là, là ! nu ne va mai lipsi nimic : cunoaşterea, clarviziunea, puterile, bucuria, fericirea, încântarea, extazul, fără încetare, fără încetare. Căci acest templu este atât de perfecţionat, cu vibraţiile sale, (încât) el va vibra la unison cu acel templu uriaş care este templul întregului univers. Şi atunci va avea loc un schimb, o osmoză, (se vor petrece) lucruri de neînchipuit şi vom comunica cu întregul univers. Şi v-am spus chiar, într-o zi: De ce îşi închipuie creştinii că Dumnezeu poate fi prezent numai în templele construite de oameni, nicăieri în altă parte? Cât sunt de ignoranţi! Oh, là, là! Dumnezeu este pretutindeni, pretutindeni în natură, pentru că natura este templul Lui, iar El este viaţă. Când suntem pe Rocher sau pe un munte, (acestea) sunt tot temple, temple vii; puteţi intra în comuniune cu Dumneazeu, iar Dumnezeu vă poate împlini ruga, în timp ce, adesea, în templele obişnuite, unde este atâta zgomot, (adesea) nu ţi se împlineşte ruga. Asta nu înseamnă acum să distrugem templele. Nu, nu, nu, nu, nu! Nu, dar acum există oameni răi care vor să facă din temple locuri de dans şi de destrăbălare. Da, sunt împotriva templelor, împotriva religiilor, împotriva episcopilor, împotriva... Au cheltuit imens, nici nu vă daţi seama! Iar într-o zi totul va fi profanat, toate templele vor fi profanate. Se apropie timpul, eu ştiu asta! Să lucrăm acum pentru propriul nostru templu, care va fi în comuniune cu toate celelalte temple, care sunt (în număr) incalculabil/nenumărate, miliarde, miliarde în lumea întreagă. Va fi formidabil!

Când v-am spus într-o zi că trăim viaţa universală, că suntem în universalitate, aţi fost miraţi, aţi fost şocaţi, puţin... Şi am zis: «Ascultaţi. Voi nu raţionaţi. Sunteţi aici la Bonfin. Unde este Bonfin-ul? Aaa, păi la Fréjus. Şi Frejus, unde e? Eee, în Var. Şi unde este (departamentul) Var? Păi, în Franţa. Şi unde este Franţa? Ooo, în Europa. Şi Europa? Păi, pe Pământ. Şi Pământul? În sistemul solar. Şi aşa mai departe. Oh, là, là! Iată universalul. Suntem universali. Iată logica mea. Oamenii sunt formidabili! Ca atunci când am mai spus, într-o zi, în Canada – în Kenada (trebuie să pronuţăm corect!) – că tineretul nu este atât de vinovat, ci părinţii sunt de criticat, pentru că părinţii sunt cei care au produs, au format, au construit aceşti copii, care sunt violenţi, care sunt ostili, care sunt înspăimântători, aiuriţi; toată lumea a fost împotriva mea. Cum?! Părinţii? Părinţii sunt oameni perfecţi, sunt divinităţi! Societatea este cauza acestui lucru/societatea e de vină! Ooo, am zis eu, societatea?! Dar ce e societatea? Sunt părinţi! O, ce proşti sunt oamenii! Societatea sunt părinţii/e făcută din părinţi. Nici nu vă închipuiţi ce limitaţi sunt oamenii! Tot timpul trebuie să le arăţi limitările. Ei nu-şi dau seama. Nu părinţii, societatea!! Ei da, dar eu am văzut în societate, ei făceau (???) una şi alta, cum să ducă tineretul la desfrâu/cum să destrăbăleze tineretul, cum să-l facă să joace una şi alta... Ei bine, erau părinţi! Este ceva extraordinar. Unde suntem acum? În universalitate. Şi într-o zi spuneam aşa: «Vreţi să vă daţi cât de cât seama ce este Dumnezeu? Vreţi să vă apropiaţi de Dumnezeu? Vreţi să-L simţiţi? Vreţi să fiţi înfricoşaţi de prezenţa Lui? A, da? » Ei bine, am să vă dau o metodă. Suntem obişnuiţi să rostim mereu numele Domnului, El este mereu prezent, e în slujba noastră, este un valet şi trebuie să facă tot ce-I cerem. Dar noi trebuie să-L slujim? Nu, nu aşa. El trebuie să ne slujească pe noi! Aşa suntem obişnuiţi. Iar cu Maeştrii, e la fel. Un Maestru. Ce este un Maestru? Un valet, un măgăruş, trebuie să-i pui greutăţile (în spinare); el va face lucrurile în locul nostru. Aşa (arată lucrurile) în capul oamenilor! Ei nu sunt prea educaţi, nu sunt obişnuiţi să facă munca ei înşişi. Iar eu le spuneam: «Uite, am să vă dau hrana. Asta da, eu sunt cel care vă va da hrana ; dar voi (sunteţi cei care) trebuie să deschideţi gura pentru a o mesteca, nu eu. Că dacă o mestec eu, eu voi creşte, iar voi veţi slăbi. Nici în această privinţă oamenii nu dau dovadă de inteligenţă. Ei vor ca eu să mănânc pentru ei. Eu n-am nimic împotrivă !! Ţţţ… Iată o nouă metodă – am spus. Uite : seara, ieşiţi din casă, priviţi casele – unele au ferestrele luminate, altele întunecate; peste tot sunt oameni, peste tot, peste tot, peste tot, familii. Şi fiecare are destinul lui şi fiecăruia trebuie să i se întâmple ceva, trebuie să primească hrana, forţa, sănătatea, întotdeauna este o sursă, undeva, un rezervor – Dumnezeu – , care trebuie să-i hrănească, să-i alimenteze, să facă să trăiască/să le asigure traiul, viaţa, dar ei nu sunt conştineţi (de asta). Şi luaţi apoi alt oraş, pe urmă altul şi altul, o ţară, o întreagă ţară, întregul pământ, tot sistemul solar, făpturi, făpturi, făpturi şi mereu Dumnezeu care este prezent, pentru a le alimenta, pentru a le susţine, pentru a le vindeca şi aşa mai departe... Şi atunci, când vă gândiţi la asta, sunteţi înspăimântaţi să vedeţi/constataţi mărimea, puterea lui Dumnezeu. Ei bine, trebuie să faceţi acest exerciţiu. Să vedeţi că până şi insectele, se ocupă şi de insecte, să le hrănească, să le apere. Doar El a creat tot! Insectele nu s-au creat singure.

Şi mai întrebam care este diferenţa dintre un microb şi un discipol? Ei nu ştiu. Nici un savant nu-mi va putea spune. Păi – le spun eu – microbul este o făptură care nu are nici un ideal, nu are un ideal înalt. De aceea a rămas microb. Dar discipolul are un ideal înalt şi va ajunge ca Dumnezeu însuşi. Iată diferenţa! Aşadar, atâta timp cât nu aveţi un ideal înalt, veţi rămâne nişte microbi. Da, nu veţi creşte, vă veţi micşora. Şi pe urmă, ce e un microb? Este o făptură atât de rea, de vindicativă, vrea să-i roadă, să-i mănânce, pe ceilalţi, să-i omoare.

Prin urmare, dragi fraţi şi surori, trebuie să ne gândim la propriul nostru templu, să ne pregătim propriul templu. Dacă el este o cocioabă, în fiecare zi să aducem un pic de ciment, un pic din asta, un pic din cealaltă şi să o mărim şi s-o întărim şi s-o consolidăm şi s-o înfrumuseţăm, ca să fie/devină o bazilică. Şi să ne rugăm în ea şi atunci toate entităţile cereşti sunt acolo. Şi trăim o viaţă extraordinară. Ce (fel de) viaţă? Nu am timp să v-o descriu în amănunţime. Eu cunosc în detaliu această viaţă; ea se numeşte “noua viaţă”. Trebuie să ajungeţi să trăiţi noua viaţă, în loc să trăiţi neîncetat viaţa veche, bătrână – chircită. Noua viaţă. Şi aici începeţi să trăiţi noua viaţă. Priviţi: lucruri atât de simple, atât de (evidente); îţi sar în ochi. Vă amintiţi? Eram la poartă. Vă vorbeam şi vă spuneam: «De ce lumea toată nu cere decât cunoaşterea? Să ştie, să ştie... ştiinţa, cunoaşterea... (şi aşa mai departe). Desigur, ele aduc lucruri extraordinare. Iar ceilalţi (cer) puterea, (vor) să aibă puterea, forţa... Şi cum există un al treilea lucru... – pentru că fiinţa umană este o trinitate: există un intelect care gândeşte, o inimă care simte şi o voinţă care acţionează; noi suntem Sfânta Treime: simţim, gândim, acţionăm – ... şi atunci de ce preferăm să ştim tot, să putem tot... Şi iubirea? Unde e? A iubi. A da, iubim, iubim, iubim, dar sexual. Ei bine, nu. Există un alt fel de a iubi. Şi nimeni nu caută acest alt mod. În timp ce primul (fel) – cum să iubească sexual – toată lumea, neîncetat ! Şi eu spuneam : «Pentru a obţine cunoaşterea, e nevoie de mii de ani. Nu este aşa uşor. Pentru a obţine puterea – (tot) mii de ani. Dar pentru a avea iubirea – imediat. Cum aşa? Da, imediat. Depinde de voi. În timp ce discută, se discută, se discută, războiul este aici, prezent. Prin cunoaştere oamenii nu reuşesc să-l oprească. Ei se ceartă, fac eforturi, dar lucrurile nu se rezolvă. Cu iubire, spui OK şi gata! S-a rezolvat. Depinde de noi, deci. A, iubirea este instantanee, e uşor. Iar pentru a le obţine pe celelalte, este nevoie de mii de ani şi de eforturi. Nimeni nu le-a spus asta, când sare în ochi. Te îmbrăţişezi şi gata, s-a rezolvat! A, nu, nu, nu! Trebuie discutat! Trebuie să te desparţi, trebuie să te cerţi, să te războieşti. O, cât de proşti sunt oamenii, lispiţi de raţiune ! N-au descoperit acest lucru : că iubirea rezolvă toate problemele, totul se aranjează. Chiar dacă trebuie să laşi de la tine, câştigi. În timp ce aşa… Nu vrei să pierzi un m2 şi-ţi pierzi viaţa. Da, am văzut oameni care se certau, se ucideau pentru 1 m2. Oh, là, là! Şi apoi au pretenţia că sunt inteligenţi. Dar unde le este inteligenţa, că n-o văd ?

V-am mai repetat un lucru, v-am spus de mai multe ori: într-o zi sunt în stare să le spun tuturor celor care guvernează pământul, să-i întreb: «Oare sunteţi inteligenţi?» Ei vor spune : «Da !» Iar eu voi spune : «Nu cred.» «De ce ?» «Pentru că aţi mers la şcoală, aţi studiat fizica, aţi învăţat că atunci când eşti pe munte şi rosteşti câteva cuvinte – “Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc”, de peste tot auziţi repetându-se “Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc” »: ecoul. Iar dacă spuneţi “Vă detest, vă detest... din toate părţile se repetă “Vă detest...” Aţi înţeles acest lucru? Nu! Din moment ce acţionaţi asupra celorlalţi, îi asupriţi, îi agresaţi, vă impuneţi, îi pedepsiţi, fără a şti că ecoul este aici, prezent, ecoul... În ei înşişi, ei se revoltă, în ei înşişi se gândesc să vă ucidă şi atunci, într-o zi, veţi fi căsăpiţi. Aşa că nu aţi înţeles acest lucru, nu sunteţi inteligenţi. Majoritatea sunt aşa şi trec drept nişte inteligenţe. Da, în domeniul economic, politic, administrativ, da. Dar aici (în piept), când e vorba între inimi, între suflete...

Aţi aflat, dragi fraţi şi surori, că în Elveţia a mai deraiat un tren. Peste tot, trenurile, avioanele... şi se descoperă că oamenii sunt vinovaţi (de aceste accidente). Iar eu am explicat acest lucru de multă vreme. Vă spuneam: iată ce se va întâmpla. Când nu trăieşti cum trebuie, perturbi celulele, organele, echilibrul şi nu mai eşti la fel de atent, la fel de perspicace, la fel de lucid şi atunci faci greşeli, gafe şi iată catastrofele ! Aceste catastrofe sunt cauzate de dezordinile acelor fiinţe care nu trăiesc cum trebuie, nu mănâncă cum trebuie, nu iubesc cum trebuie, se gândesc la alte lucruri. Şi atunci anumite lucruri le scapă şi se întâmplă catastrofe. Şi astfel de cazuri vor fi din ce în ce mai numeroase. De ce ? Pentru că oamenii n-au înţeles un lucru : că modul în care trăieşti se reflectă asupra celulelor, iar celulele devin incapabile şi vă degradaţi. Oamenii n-au înţeles acest lucru. Degeaba au terminat universităţi. Iată, aşadar, dovada. Eu v-am spus demult. V-am spus cum au să se petreacă lucrurile, cum oamenii vor cădea pe stradă, aşa, mergând. Şi se va întâmpla! În asemenea măsură totul va fi otrăvit, totul va fi perturbat. Toţi vulcanii vor erupe, (vor fi) furtuni, uragane, cicloane şi incendii. Da, v-am spus. Iar oamenii se vor omorî între ei. Am spus. Şi iată că se întâmplă! Am prezis acest lucru cu ani în urmă. De ce? Pentru că ştiam că este Kali Yuga. Kali Yuga. Dar o să se isprăvească. Într-o zi o să se isprăvească. Va veni Epoca de Aur şi trebuie să lucrăm pentru Epoca de Aur. Sunt candidaţi?

Vedeţi, dragi fraţi şi surori? Nu trebuie să murdărim templul interior, să aruncăm mizerii înăuntru, pentru că atunci se bucură Hecate (zeitate greco-romană lunară şi marină, cu trei capete – n.t.), toţi monştrii din interior. V-am explicat ce e puritatea: Iesod. Şi Tipheret. Oh, là, là! Tocmai datorită lui Iesod străluceşte Tipheret – prin Iesod, puritatea. Şi mai spuneam : puritatea aduce multe lucruri. De exemplu, când sunteţi intoxicat de impurităţi, pe moarte, vomaţi. Când aveţi impurităţi în intelect, memoria nu funcţionează, intelectul nu raţionează bine. Când (impurităţile) sunt în inimă, în sentimente, iată, devii rău, invidios, nedrept, vindicativ, îngrozitor. Când (impurităţile) sunt în corpul fizic, este boală/apare boala. Când sunt în voinţă, devii slab. Impuritatea face rău pretutindenti, pretutindeni... În timp ce puritatea aduce bucuria, fericirea, lumina, extazul, puterea, inteligenţa, splendoarea şi libertatea. Tot, tot, tot. Puritatea aduce tot – după mine/după părerea mea. Sunt singurul care crede în puterea puritaţii. Sunt singurul. Nimeni nu se ocupă de puritate. Ce puritate?! Biştarii ! Banii ! Iar pe mine mă interesează puritatea. Puritatea, puritatea. Am dat multe metode despre cum să te purifici; chiar şi cu razele de soare. Puritatea, puritatea. Dacă aveţi puritatea, veţi avea tot. Cerul şi pamântul. Lumea întreagă va asculta de voi, dacă aveţi puritate. Toţi se vor înclina în faţa voastră dacă aveţi purititate. Şi toate problemele se vor rezolva dacă aveţi purititate. Dar cum, evident, trebuie mult timp pentru a o obţine, trebuie să lucrezi zi de zi, zi de zi, zi de zi...

Oamenii sunt atât de departe de toate acestea! Să se ocupe de puritate ?! Unii aud lucrul acesta pentru prima dată. Ce e aia puritate? Nu aduce bani. Da, dar aduce tot, viaţa. Puritatea aduce nemurirea. Sunt primul care vă spune asta. Dacă reuşiţi să vă purificaţi, nu veţi muri. Ce este moartea? Este o impuritate care vă roade. Dacă vă purificaţi, nu veţi muri. Şi ceea ce vă spun, e un lucru pe care îl ştiu. L-am ştiut dintotdeauna, nu de-acum. Este adevărata cunoaştere/ştiinţă. Şi mi-a fost dată. Dacă mă credeţi sau nu, e treaba voastră. Veţi vedea rezultatele. Puritatea. Începeţi cu puritatea. Şi pentru a şti, trebuie să citiţi, să citiţi cărţile, pentru că sunt multe lucruri în ele. Şi nu le-aţi citi bine. (Le-aţi frunzărit) şi n-aţi reţinut nimic. Nu, nu, nu. Când citeşti de două ori, de trei ori, de patru ori, îţi dai seama că n-ai citit cartea. Şi unii îmi spun după aceea: «O, Maestre, ce-am găsit acum!» Ştiu, ştiu foarte bine. Şi eu sunt nevoit să le recitesc, ca să găsesc ceva în ele.

Vedeţi, dragi fraţi şi surori ? Când aveţi o inspiraţie, un gând bun, o dorinţă bună – de a ajuta pe cineva, de a hrăni pe cineva, de a salva pe cineva, de a vindeca pe cineva – adăugaţi câteva particule strălucitoare la corpul de slavă. Şi corpul de slavă creşte, creşte, creşte şi într-o bună zi devine... şi asta e nemurirea: este corpul lui Hristos. Este corpul de slavă şi e nemurirea. Să nu uitaţi asta niciodată. Corpul de slavă este corpul nemuririi şi corpul lui Hristos.

Iată deci, câteva cuvinte, despre templu.