SFANTA PARASCHEVA - IASI 14 OCTOMBRIE 2011
|
Sfanta Parascheva este ocrotitoarea celor aflati in nevoie, “daruitoarea” celor in necaz, a celor care isi deschid sufletul in fata moastelor sale si se roaga cu sinceritate si credinta. In folclor, figura Sfintei coincide cu cea a Sfintei Vineri, care ajuta tinerele sa se casatoreasca cu cel harazit de Dumnezeu, care inlesneste nasterea si ia sub aripa sa protectoare, animalele salbatice.
 Vinerea Mare este considerata a fi prilej potrivit pentru a incheia sau a deschide anumite activitati pastorale. In multe zone ale tarii, in aceasta zi, au loc targuri si iarmaroace de toamna, unde se comercializeaza produse cu specific pastoral. Ciobanilor le este interzis sa ciopleasca daca nu vor ca mieii sa iasa tarcati. 14 octombrie este ziua din care ciobanii incep sa isi pregateasca turmele pentru iernat si ziua in care pot “ingroapa” vara.
In fiecare an, pe 14 octombrie, are loc pelerinajul la Iasi, unde se afla moastele Sfintei Parascheva. Se spune ca este bine sa-ti aduci aminte de ziua sfintei si sa te rogi direct la racla sfintei in aceasta zi, iar sfanta Parascheva se va ruga la randul sau pentru tine in fata lui Dumnezeu. Daca nu poti ajunge la Iasi, este bine sa te duci in orice biserica si sa te rogi pentru sanatatea si binele tau si al familiei tale, dar si pentru iertarea pacatelor celor dragi care nu mai sunt langa tine.
Aceasta zi a Sfintei Parascheva este considerata a fi sfanta si extrem de importanta pentru pomenirea sufletelor celor morti. Esti bine sa imparti bucate pentru sufletul celor adormiti sau sa organizezi un praznic intrucat, mai mult ca niciodata, este bine primit pe lumea cealalta. Conform unei superstitii stravechi, printre bucatele mancate sau date de pomana nu trebuie sa se numere si poamele cu cruce, nucile, castravetii sau pepenele rosu. Imparte in schimb must si vin nou, dar si paine sau lipie. Totodata, aceasta zi de vineri trebuie sarbatorita prin post si smerenie. Intr-o zi de vineri, Sfanta a indurat chinuri grele din partea paganilor…
Sfanta Parascheva se roaga lui Dumnezeu si pentru femeile insarcinate. Daca urmeaza sa devii mamica, se spune in popor ca este bine sa imparti din bucatele tale unor copii sarmani. Vei avea astfel parte de ocrotirea Sfintei la nastere, iar nasterea ta va fi una usoara, fara dureri. De asemenea, pruncul care se va naste va fi ferit de Sfanta Parascheva de rele precum deochi sau boli ale trupului. Totodata, daca in aceasta zi, un copil iti cere de mancare, batranii spun ca nu este indicat sa-l refuzi. Da-i din inima din putinul pe care il ai. In caz contrar, vei atrage asupra copilului tau deochiul si incercari grele, iar tu vei fi pedepsita prin bube la nivelul mainilor.
Mai mult, se fac previziuni ale vremii in functie de starea vremii in ziua de 14 octombrie, dar si tinand cont de somnul oilor. Daca oile dorm inghesuite si stranse laolalta in aceasta zi, ciobanii cred ca iarna care va veni va fi o iarna lunga, grea si friguroasa. Daca in schimb oile dorm risipite, iata un semn ca iarna care va veni va fi domoala si blanda. Totodata, lipsa ploii este perceputa si ea drept un indiciu pretios pentru previziunile vremii. Este semn al iminentei iernii… O zi de 14 octombrie senina si cu soare anunta o zi de Sfantul Dumitru senina si cu soare. De asemenea, in cazul in care din copaci cad frunze galbene, belsugul si abundenta nu vor ocoli recoltele anului viitor.
Pe data de 24 ajunge in tara capul Sf. Apostol Andrei. Este adus din Grecia, special pentru slujba care se va face la Catedrala Neamului. Unul dintre hramurile viitoarei catedrale este Sf. Apostol Andrei si, pentru ca tocmai s-a implinit un an de cand s-au pornit lucrarile, se aduce capul Apostolului Andrei, direct de la Otopeni, in santier. Acolo, la fundatia catedralei, se va tine o slujba speciala, se va inconjura intreaga fundatie de 3 ori cu capul Apostolului. Este o ceremonie deschisa, la care pot participa toti cei care vor. Apoi capul va merge la Patriarhie, alaturi de moastele Sf. Dumitru, dupa care va fi trimis la Brasov si la Iasi. Pe 1 noiembrie se va intoarce in Grecia.
Langa Catedrala se construieste o mica bisericuta. care va functiona pe toata durata constructiei Catedralei. La aceasta biserica este adus un calugar, parintele Ciprian, de la Sihastria, fost uncenic al parintelui Cleopa. El va tine toate slujbele dupa regim de manastire si va citi toate pomelnicele donatorilor. Asa ca, parintele Ciprian se va ruga timp de minim 5 ani pentru donatori, pe fiecare dupa numele sau. Acesti donatori vor fi numiti ctitori ai catedralei, dupa finalizarea lucrarilor si vor fi mereu pomeniti la sfintele liturghii. Se spune ca acest calugar Ciprina este cu mare har, ca stau oamenii la chilia lui pana la 3 dimineata, ca are darul clarviziunii etc. Nu e intamplator ca a venit Sihastria in curtea Catedralei. Aceasta biserica va fi sfintita pe 23, in ajun de sosirea capului Sf. Apostol Andrei. In ea va fi o icoana de la Meteora, a Fecioarei Maria. Iata aici o prezentare a vietii Sfintei Parascheva, pentru cei care nu o stiu.
Aceasta cu adevarat mare si vestita intre femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva s-a nascut intr-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, inavutiti cu multe averi; mai mult insa ii marea si ii imbogatea dreapta credinta in Dumnezeu si vrednicia de a se numi crestini. Acestia dar, aducand la lumina pe Cuvioasa, intai au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca a Botezului, apoi, inaintand pe cale, o invatara toata imbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu.
Dupa ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: "Cel ce voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie". Indata fiind cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, a intalnit un sarac; ascunzandu-se de maica sa si dezbracand hainele stralucite si luminate ce le purta, le-a dat lui si ea a imbracat pe ale aceluia, luandu-le pe acestea cu oarecare mestesugire inteleapta.
Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii intr-un astfel de chip, s-au ingrozit si au batut-o, ca sa nu mai faca asa. Ea insa nu numai de doua ori, ci de trei ori si de multe ori se zice ca, dezbracand hainele sale, le-a dat saracilor, intru nimic socotind pentru aceasta ocarile, ingrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Si acestea, in casa parinteasca, erau ca niste preintampinari ale roadelor ce, pe urma, erau sa odrasleasca in ea si pasiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindca nu mai putea suferi durerea duhului in suflet, fara stirea parintilor si a celor de un sange cu ea si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.
Aici, gustand toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, indestulandu-se de dumnezeiestile si sfintitele biserici si moastele sfintilor si, fiind binecuvantata de sfintii barbati cei de acolo si intarindu-se cu rugaciunile lor, a iesit din cetate si a trecut in Calcedon de cealalta parte si de acolo a venit la Iraclia din Pont, calatorind cu picioarele sale.
Iar parintii ei insisi si prin altii, ca nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se si locuri din locuri schimband si cetati si sate calcand si neafland-o, s-au intors acasa. Iar preafericita fecioara, venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrand in el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamant si l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat si, prin ruga sa umplandu-se de har, cinci ani intregi a petrecut in acest Sfant locas, tot felul de bunatati savarsind. Caci intru rugaciunile ei de toata noaptea facea stari statornice si de diamant, ajunari neincetate, batai de piept, plangere, tanguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fata pamantului, cine dupa vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul impacat, curatenia inimii si plecarea ei spre Dumnezeu.
De acestea, destul desfatandu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o duca la Ierusalim; caci aceasta dorinta o avea si ruga pe Dumnezeu si pe Maica Lui de aceasta. Deci asa pregatita a iesit din biserica si ingradita cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim si indestulandu-se de toate cele sfinte si bune ale Ierusalimului, unde si "blandele picioare ale Mantuitorului meu Hristos au calcat" si saturandu-se si zburand prin pustiul Iordanului ca o pasare, a nimerit la o viata cinstita de calugarite pustnice si a intrat aici. Insa, neputand a le da in scris pe toate, cat s-a nevoit aici, prin care pe vrajmasul diavol pana in sfarsit l-a stins, care mai inainte cu ispite multe si de tot felul a navalit pornindu-se asupra ei, putine oarecare din nevointele ei spre pomenire le vom adauga aici.
Bautura intrebuinta apa de izvor, si de aceasta foarte putina; trebuinta asternutului o implinea cu o rogojina, iar imbracamintea era o haina si aceasta foarte zdrentaroasa, cantarea pe buze neincetata, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea inflorea dragostea, iar varful bunatatilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.
Deci multi ani rabdand in aratata manastire a calugaritelor si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al varstei, a iesit de aici si a venit la Iope si intrand intr-o corabie a inceput a pluti pe calea ce ducea spre casa si a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, dupa ce a suferit multe primejdii ale sfaramarii de corabie in mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol si dupa ce a cercetat dumnezeiestile locasuri si pe sfintii barbati, a plecat si a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, si acolo la biserica sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli s-a salasluit, nesocotind petrecerea parintilor de neam bun si batjocorind intelepteste uneltirile vicleanului inselator.
Deci doi ani a petrecut acolo neintinata porumbita si din potopul acestor curgatoare zburand, a odihnit cortul ceresc, incredintand Sfant sufletul sau mainilor ingeresti si prin ei locasurilor celor vesnice si dumnezeiesti. Iar trupul cel din pamant si infrumusetat cu dumnezeiesti imbunatatiri l-a ascuns in pamant.
Multa vreme dupa aceasta a trecut cineva, rau cheltuind viata si obsteasca datorie implinind, a fost ingropat aproape de Cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecaruia din barbatii sfinti aratandu-i-se in vis i-a zis: "Ridica trupul acesta si-l indeparteaza ca roaba a lui Hristos fiind, nu pot suferi intunericul si necuratia". Insa zabovind acel dumnezeiesc barbat, divina aratare a cuvioasei socotind-o vedere obisnuita sau vis normal, a doua si a treia oara iarasi Sfanta l-a strigat si cumplit l-a ingrozit. Dupa ce calugarul si-a venit in sine, cum se cuvine, si dupa porunca sfintei, care ii arata cu degetul locul, degraba s-a sculat si cu sarguinta a descoperit poporului vedenia de acolo, catre care cu totii alergand ca la o visterie foarte inavutita au sapat pamantul. Iar dupa ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasma, si acel trup Sfant al Cuvioasei aflandu-l intreg cu totul pazit, cu maini cucernice l-au adus in biserica Sfintilor Apostoli, umpland aerul de miresme si tamaieri si cantand dumnezeiesti psalmi.
Insa cate minuni a savarsit Dumnezeul minunilor prin ea, dupa asezarea moastelor ei aici si pana acum savarseste, cu neputinta este in scris a le da; caci covarsesc, ca sa zicem asa, si numarul stelelor si nisipul marii. De vreme ce vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli, inca si cele atingatoare de moarte; si in scurt a zice, departeaza toata neputinta nevindecata, numai cu atingerea raclei, care nu inceteaza, nici nu va inceta sa verse tamaduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamarit-o.
Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata in cetatea Tarnovei, capitala oarecand a crailor bulgari; apoi s-au stramutat de aici la Belgrad, si de acolo in orasul Constantinopol, cum povestesc Eftimie si Rafail; asemenea si Meletie al Atenei si Dositei patriarhul Ierusalimului.
Tot la acelasi loc aflam si povestirea de stramutare a moastelor ei din orasul Constantinopol aici la Iasi. Adica, "Patriarhul Constantinopolului Partenie batranul, luind bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca sa plateasca datoriile Patriarhiei, atirnind de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaste ce se pazeau de Patriarhie, le-a trimis aici catre stapanitorul Moldovei". Iata ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: "Sfanta Parascheva, precum aflam din cartile bisericesti, era stapana a satului Epivatelor, pe care apoi l-a castigat Apocavcos, voievodul insusi stapanitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, sa mute sfintele ei moaste din biserica patriarhala a Constantinopolului. Le-a castigat acestea pentru cele multe si mari binefaceri si slujbe facute Sfintei Biserici celei mari; ca din insasi veniturile sale a platit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor si crestinilor. Insa, fiindca la turci este interzis a stramuta mort peste trei mile, afara de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana, ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste si ca sa ia porunca catre un Capugibasa, ca sa le insoteasca in Moldavia. Toata povestirea aceasta a stramutarii acesteia este zugravita pe peretele de amiazazi al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla sfintele ei moaste. Intre alte lucruri se infatiseaza acolo si Capugibasa cu ofiterii lui mergand la petrecerea sfintelor moaste".
Aceasta stramutare de atunci este descrisa si de marmura cuvucliului unde sunt asezate sfintele moaste, pe care scrie asa: "Cu voiaTatalui, cu bineplacerea Fiului si cu conlucrarea Sfantului si de viata facator Duh, a Dumnezeului celui marit si inchinat in Sfanta si cea de o fiinta si nedespartita Treime, binecinstitorul si de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toata Moldavia, fiind ravnitor si aparator al sfintei credinte rasaritene, dupa dumnezeiasca ingrijire a stramutat din Constantinopol cu multa osirdie si prea multa dorinta aceste cinstite moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tirnova. Aceasta stramutare a fost a treia. Iar preasfintitul si fericitul a toata lumea patriarh Partenie, cu toata bunavointa si sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moaste ca pe o visterie dumnezeiasca, cu preafericitii trei mitropoliti: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrian opolei si Teofan al Paleon-Patronului, in zilele preasfintitului Varlaam mitropolitul Sucevei si a toata Moldavia. Iar binecinstitorul si de Hristos iubitorul si cu mila lui Dumnezeu stapan al nostru si domnitor a toata Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acasa iesind cu evlavie si cu tot sufletul primind aceasta nepretuita visterie, potrivit le-au pus si le-au pastrat in cea noua zidita biserica a Sfintilor Trei Ierarhi si ai lumii dascali: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura de Aur, spre cinstirea si marirea lui Dumnezeu celui laudat in Treime si spre vesnica solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lasarea pacatelor sale si a tot stralucit neamul lui. In anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, in 13 iunie; in acelasi an s-a nascut si preaiubit fiul lui, Ioan Stefan Voievod, caruia sa-i dea Domnul zile indelungate si viata de multi ani. Amin".
Din traditie avem povestiri de multe minuni savarsite de Cuvioasa in anii dinaintea noastra, pe care nu s-a sarguit cineva a le aduna si a le publica spre lauda lui Dumnezeu slavitorul sfintilor Sai; inca si in zilele noastre nu conteneste a face minuni celora ce cu credinta alearga la ea. Caci cati neputinciosi au evlavie la sfintele moaste, alergand cu credinta, sau din acoperamintele puse la capul cel sfant al Cuvioasei luand si purtand, dobandesc vindecare. Si la nepolare sau alta nevoie mare, facand litanie crestinii cu sfintele moaste, nu se lipsesc de cerere. Si in patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei parinteasca a fost prefacuta in biserica cu numele ei, si in Catedrala Mitropolitana de la Iasi, Cuvioasa face multe minuni pana astazi.
Nenumarate sunt minunile si vindecarile de boli ce s-au facut cu credinciosi care au alergat cu rugaciuni si lacrimi la moastele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva, de-a lungul celor peste trei sute cincizeci de ani de cind ocroteste Moldova si tara noastra. Sa amintim doar citeva dintre ele, publicate in Patericul romanesc, p. 77-84:
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este insasi preamarirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecarii de boli si al izbavirii de multe nevoi si primejdii. Din cauza aceasta a fost luata ca protectoare de toate tarile ortodoxe din Balcani. Ba si turcii se cucereau de minunile ce se faceau crestinilor, celor care ii cereau ajutorul cu credinta si evlavie.
O alta minune care a uimit Moldova si tara noastra a fost izbavirea fara nici o vatamare a moastelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit in noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, in paraclisul manastiri Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi. Caci, aprinzandu-se de la un sfesnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care imbraca racla, dar lemnul si sfintele ei moaste, desi erau invaluite in jeratic, au ramas intregi si nevatamate spre intarirea credinciosilor si uimirea tuturor. Ca o marturie a acestei mari minuni, se pastreaza pana astazi racla dogorita de foc, in care se aflau moastele Sfintei Parascheva. Indata dupa aceasta minune, moastele Cuvioasei au fost stramutate in noua Catedrala Mitropolitana din apropiere.
Spre sfirsitul secolului al XIX-lea, sotia preotului Gheorghe Lates din comuna Radaseni-Suceava suferea la cap de o boala grea si incurabila. Alergind la Sfanta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moastele ei si-i cerea ajutorul. Apoi i s-a facut Sfantul Maslu si s-a reintors acasa. Noaptea i s-a aratat aievea Sfanta Parascheva in haine albe stralucitoare si i-a spus: "Nu mai plange, ca de acum te faci sanatoasa!" A doua zi, femeia s-a sculat sanatoasa si lauda pe binefacatoarea ei.
In anul 1950, o studenta din Iasi s-a imbolnavit de leucemie. Bolnava impreuna cu parintii ei au alergat la Sfanta Parascheva si cu multe lacrimi ii cereau ajutor si sanatate. Dupa doua luni de rugaciuni staruitoare si Sfantul Maslu, tanara s-a vindecat de aceasta boala fara leac si si-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat de langa Iasi era greu bolnava. Fiind internata pentru operatie, s-a rugat mai intai la Sfanta Parascheva, cerandu-i, cu credinta si lacrimi, ajutor si vindecare. Timp de trei zile dupa internare i s-au facut toate analizele. La urma i-au spus medicii: "Femeie, du-te acasa ca nu ai nimic!"
In anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o crestina din Iasi pregatea conserve pentru iarna. Mama ei o indemna: "Fata, sa nu faci una ca aceasta, caci astazi este ziua Sfintei Parascheva!". "Mama, a raspuns fiica, in fiecare zi este cate un sfant, dar eu n-am timp sa-i praznuiesc pe toti!". Dupa o ora femeia si-a trimis copila in oras sa-i cumpere ceva. Pe strada a fost lovita grav de o masina si apoi internata in spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfanta Parascheva si, dupa ce si-a recunoscut pacatul, a cerut cu lacrimi iertare si salvarea fiicei ei accidentate. Dupa trei zile copila s-a intors sanatoasa acasa.
Un inginer bolnav de plamani a fost internat in spital pentru operatie. Mama sa a mers atunci la moastele Cuvioasei Parascheva si i-a cerut cu credinta sanatate pentru fiul ei. Timp de doua saptamani doctorii au amanat operatia. Apoi s-a observat ca leziunile pulmonare s-au vindecat in chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: "Domnule inginer, ati scapat de operatie. Intoarceti-va sanatos acasa. Este cineva care se roaga lui Dumnezeu pentru dumneavoastra!"
Unui copil de trei ani si jumatate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul in brate si a venit sa ceara ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cand se ruga ea cu lacrimi, deodata copilul a strigat: "Mama, mama! Aici este Doamne, Doamne!". Multumind din inima Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a intors acasa cu copilul sanatos.
In anul 1955, doi soti din Iasi nu aveau intelegere in casa. Intr-o seara, femeia disperata a parasit caminul. Zadarnic au cautat-o sotul si fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatal ei a alergat la Sfanta Parascheva si s-a rugat cu lacrimi sa-i intoarca sotia cu bine in familie. Ajungand sotul acasa, dupa o ora a batut cineva in usa. Era sotia. Avea chipul palid si ingandurat. "Unde ai fost femeie? Ce ti s-a intamplat?" a intrebat-o sotul. "Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea m-am asezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele opt seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, a venit la mine, m-a apucat repede si ma arunca afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului. Dupa ce m-am intarit putin, am multumit lui Dumnezeu ca m-a izbavit de acest cumplit pacat si m-am intors acasa. "Femeie, in seara aceasta la ora opt fiica noastra era culcata, iar eu ma rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastra, ci insasi Sfanta Parascheva! Sa-i multumim ei, caci ea te-a scapat de aceasta cumplita si dubla moarte, trupeasca si sufleteasca". De atunci este multa armonie si bucurie duhovniceasca in aceasta familie crestina.
Pe timpul celor doua razboaie mondiale orasul Iasi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitana, unde se pastreaza cinstitele moaste ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsa de nici un obuz. Caci Cuvioasa ocroteste Moldova si orasul acesta binecuvantat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun batranii ca ostasii vedeau noaptea, in timpul razboiului, o femeie uriasa imbracata in alb deasupra Iasilor, ocrotindu-l de ocupatie si bombardamente. Asa stie sa ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptiva pentru credinta poporului nostru binecredincios!
In timpul marii secete din vara anului 1947, cand mureau oamenii si animalele de foame, s-au scos moastele Sfintei Parascheva in procesiune prin satele Moldovei. Credinciosi le asteptau si le intampinau cu lacrimi de bucurie si cu faclii in maini. In urma veneau nori de ploaie bogata si adapau pamantul. Drept multumire credinciosi se rugau si inaltau cate o troita cu icoana Sfintei Parascheva.
Cel mai mult alearga si cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, taranii, calugarii si studentii. Mai ales in lunile de examene racla Cuvioasei este plina de carti, caiete de scoala si pomelnice. Putem afirma ca moastele cele mai iubite de credinciosii din tara noastra si din afara sunt, fara indoiala, moastele Sfintei Parascheva, numita "cea grabnic ajutatoare si mult folositoare".
Marturisesc parintii batrani care au fost martori oculari, ca, odata, de hramul ei, pe cand oamenii asteptau la rind sa se inchine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit si doua crestine batrane din Focsani. Vazand lume multa, au zis preotului de la racla: "Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa fara sa mai stam la rand si sa-i punem sub cap aceasta perna noua pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat". "Dumnezeu sa va binecuvanteze, crestinelor, a zis preotul. Mergeti si va inchinati!". In clipa aceea preotii si credinciosii au vazut un lucru Sfant si cu totul minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile i-au pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe capatai ca mai inainte. Iata cat de mult iubeste Preacuvioasa pe cei ce se roaga lui Dumnezeu si sfintilor Lui cu smerenie si credinta.
Sfanta Parascheva de la Iasi se bucura in tara de un cult deosebit, mai mult decit toti ceilalti sfinti care au moaste in Romania. In fiecare zi la Catedrala Mitropolitana din Iasi, de dimineata pina seara tarziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credinciosi de toate varstele si din toate locurile, veniti la rugaciune. In mod deosebit, in sarbatori, in posturi si in fiecare vineri, considerata ziua Cuvioasei Parascheva, vin multi credinciosi si se inchina la racla cu credinta, aducand flori, daruri si imbracaminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobandi ajutor, sanatate si binecuvantare.
Dar cea mai mare zi de praznuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cand are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din tara noastra, la care participa inchinatori de la sate si orase, din toate colturile tarii. In aceasta zi are loc un adevarat pelerinaj bisericesc national, care dureaza pana la trei zile. Inca din ajun se scot in fata Catedralei moastele Sfintei Parascheva si timp de doua zile si doua nopti credinciosii stau la rand pentru inchinare.
In seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se incheie cu o miscatoare procesiune in jurul Catedralei, avind in frunte pe Mitropolitul Moldovei, care, impreuna cu clericii si credinciosii, cu luminari in miini poarta racla cu moastele sfintei, in sunetul clopotelor si al frumoaselor cantari bisericesti. Dupa aceea se asaza moastele in biserica la locul lor, se cinta paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se intoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic in suflet si cu mangiierea Duhului Sfant in inima. Cu ale carei sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
|