Simetria Cristalelor
|
Ori de câte ori vedem un obiect simetric, un lucru armonios alcătuit, nu putem să nu ne exprimăm mirarea sau uimirea pentru felul în care acesta crează iluzia unui lucru perfect, cu atât mai mult cu cât artizanul nu este deloc omul, ci natura. Omul însuşi este o fiinţă simetrică, mai mult sau mai puţin (diferenţele sunt în general greu de sesizat), o perfecţiune manifestată în oglindirea părţii drepte în cea stânga pe întregul ax lateral care ne străbate de la creştet şi până la tălpi. Corpurile cereşti au simetria lor, unele specii de plante sau frunzele anumitor copaci, toate au pe undeva o simetrie, chiar şi una ascunsă. Corpurile geometrice sunt considerate cu atât mai frumoase şi mai armonice cu cât au mai multe axe de simetrie: o piramidă strâmbă nu va fi niciodată considerată frumoasă, însă una care are feţele, laturile, muchiile şi unghiurile asemănătoare, va fi. Cât de lipsit de interes ar fi chiar şi banalul ou de găină, dacă acesta ar fi bolovănos şi asimetric? În schimb, forma lui a determinat cele mai neobişnuite filosofii religioase şi mistice cu privire la om sau la univers. Pe undeva totul are simetrie. Şi cristalele nu fac excepţie. Simetria în rândul cristalelor este deosebit de rară, am crede noi, iar raritatea acestei simetrii ne va spune că un cristal este mai bun decât celălalt. Oamenii nu cunosc adevărata natură a simetriei cristaline, aşa că vor căuta să o producă singuri. Dacă un expert în cristale observă felul în care se comportă o baghetă de cuarţ cu două capete naturală, va încerca să obţină acelaşi efect, şlefuind în mod artificial un alt cuarţ pentru a-i oferi încă o terminaţie. Prin prelucrare şi şlefuire se pot obţine forme atât de noi şi de variate încât ne este greu să le decriem aici. Însă ceea ce nu ştim este că niciun cristal cu o singură terminaţie nu are nevoie de noi pentru a-i crea simetria, şi în acelaşi fel în care o piatră de culoare galbenă, vopsită în roşu pe căi artificiale, nu va funcţiona ca una roşie naturală, nici cristalul cu două capete faţetate de către un bijutier nu va acţiona precum unul natural. Bineînţeles, nu suntem împotriva şlefurii şi faţetării cristalelor, este un lucru cât se poate de benefic dacă este făcut de un om care cunoaşte legile vibraţiei cristaline şi cele ale geometriei sacre. Trebuie doar să ştim că orice cristal, orice piatră, deţine în ea însăşi simetria de care vorbim. Orice astfel de creatură minerală are doi poli, indiferent de forma sa, unul pozitiv iar celălalt negativ. Acesta nu este decât o aplicare a legii universale a Polarităţii, fapt dovedit şi de către ştiinţa actuală. Polul pozitiv descarcă energia sau sarcina cu care este încărcat cristalul, în timp ce polul negativ încarcă sau înmagazinează sarcina, absoarbe energia. Altfel spus, printr-un pol intră (negativ) iar prin cel opus, iese (pozitiv). Toate bune şi frumoase cât timp avem de-a face cu un cristal cu două vârfuri, cu o baghetă dublu-terminată, cu o sferă sau un ou sau orice alt corp simetric. Dar ce ne facem cu acele cristale care au forme neregulate sau asimetrice? Fapt până acum necunoscut, poate doar intuit de o serie de terapeuţi, este că există întotdeauna o dublură energetică de sens contrar celei fizice, care îndeplineşte funcţia polului. Pentru a înţelege mai bine, vom vedea cum anume funcţionează o piramidă de cristal. Legea Polarităţii susţine că orice lucru are doi poli, însă în cazul piramidei de cuarţ, noi vedem numai polul pozitiv. Energetic vorbind, există o contraparte negativă, plasată simetric sub baza piramidei, care îndeplineşte funcţia polului negativ. Piramida de cristal este folosită în amplificarea energiei unei anumite zone şi transmutarea energiilor joase în lumină. De emis ştim pe unde emite, dar pe unde absoarbe? Piramida fizică foloseşte contrapartea sa energetică, plasată dedesubt sub forma unei piramide identice, răsturnate, care face corp comun cu ea, pentru a absorbi energia şi pentru a o transmite circuitelor fizice propriu-zise. Dar o piramidă de onix cum funcţionează? Piramida de onix sau de obsidian se foloseşte pentru împământare şi pentru eliminarea energiilor inutile sau nedorite dintr-o anumită zonă. Ei bine, aici situaţia este exact la fel, dar invers! Piramida fizică este polul negativ, obsidianul sau onixul putând curăţa, atrage şi înmagazina energiile nedorite. Şi ce anume se întâmplă cu ele? Rămân acolo în ea? Vom avea o piramidă saturată de energiile bolnave, slabe sau malefice ale tuturor oamenilor care au folosit-o drept tratament! Bineînţeles că nu vom proceda astfel, pentru că nu ar mai fi un instrument terapeutic, ci ea însăşi ar deveni un focar de boală. Tot ceea ce atrage şi înmagazinează această piramidă cristalină de onix (polul negativ) va fi preluat, direcţionat şi eliminat în circuitul cristalin al Pământului de către contrapartea energetică albă a acestei piramide (polul pozitiv). La fel stau lucrurile şi când vine vorba despre simplul cristal de cuarţ. Cuarţul alb cu un singur vârf direcţionează energia în sensul în care este îndreptat vârful, tocmai pentru că energetic vorbind, există un contra-cristal de pol negativ ce preia energia care trebuie direcţionată. Dacă un astfel de cristal cu un singur vârf ar fi negativ, să zicem cuarţ fumuriu sau morion, am avea de-a face cu un pol negativ care atrage, scoate sau ridică energiile din locul spre care este direcţionat, eliminându-le prin contrapartea energetică albă, poziţionată simetric. Pentru a vă face o idee mai bună asupra acestei simetrii, aşezaţi orice cristal sau piramidă pe o oglindă. Reflexia pe care o vedeţi, de culoare opusă cristalului, însă, reprezintă imaginea cea mai apropiată a dublurii polare a cristalului pe care îl folosim. Imaginaţi-vă numai dublura unui cluster (conglomerat de cristale): un spectacol deosebit! Uitându-ne la radiaţia calmă şi magnetică a unui conglomerat de ametist, am vedea în partea de jos, în mod simetric, un conglomerat identic, galben-auriu, care arde toate impurităţile pe care ametistul le preia...Totul are doi poli, prin care energiile curg, este împletirea Legii Polarităţii cu Legea Ritmului, iar aceste noţiuni trebuiesc cunoscute de oricine doreşte să lucreze cu cristalele, pentru a le folosi conştient în beneficiul semenilor lor. |