FLOAREA DE LOTUS

Legea Unimii afirmă că tot ceea ce vine din Dumnezeu este de la Dumnezeu.

Orice îşi are originea în întreg, aparţine întregului. La fel cum Dumnezeu nu

poate fi divizat, nici o expresie a lui Dumnezeu nu poate fi divizată. Fiecare

este întreg şi complet. Nici o expresie a lui Dumnezeu nu are vreo lipsă şi

toate expresiile lui Dumnezeu sunt Bune. Aceasta este legea care a făcut

posibilă crearea lui Adam, primul om. Aceasta este semnificaţia cuvintelor

din Geneză, când se spune că omul a fost făcut “după asemănarea Sa”.

Dumnezeu, Esenţa Creatoare a Tot Ceea Ce Este, nu poate fi descris pe

deplin.

Dar, deşi nu-L putem descrie complet prin folosirea cuvintelor şi conceptelor,

noi Îl putem experimenta pe Dumnezeu. Această trăire este, în mod esenţial,

MISTICA. Este trăirea pe care au avut-o profeţii. Ei au experimentat starea de

a fi Una cu Dumnezeu.

Ei au venit la Dumnezeu cu evlavie si respect, dar nu cu frică. La urma urmei,

nu se apropiau de “un altul”, ci de sursa – de creatorul lor. La fel ne apropiem

şi noi de Dumnezeu, cum vine un fiu sau o fiică la Tatăl sau la Mama sa. Ne

apropiem cu mintea şi inima deschise, căutând sfat, înţelepciune, călăuzire,

înţelegere şi sprijin.

Iisus ne-a spus că Împărăţia Cerurilor sălăşluieşte în interiorul nostru. Cu

toate acestea, mulţi dintre noi am căutat în zadar să-l găsim pe Dumnezeu în

afara noastră.

Învăţăm să venim la Dumnezeu cu mâinile goale, să venim la altar cu

smerenie şi respect. Învăţăm să vorbim direct cu El, din inima noastră – şi săI

cerem îndrumare sau ajutor. Aceasta este adevărata rugăciune. Ea vine din

străfundul inimii şi este sinceră.

Atunci când venim la Dumnezeu, intrăm în templul interior. Ne deschidem

posibilităţii de a primi iubirea, grija şi îndrumarea lui Dumnezeu. Ne

deschidem către posibilitatea ca, indiferent cât de mult ne-am luptat sau am

suferit în această viaţă, să ne conectăm la iubire şi adevăr şi să readucem

viaţa, din nou, la o stare de armonie şi aliniere cu legile spirituale.

Legea Unimii spune că esenţa noastră trăieşte în Dumnezeu. Este “calea, adevărul

şi viaţa” la care trebuie să ne aliniem şi pe care trebuie să le urmăm.

Nimeni altcineva nu ne poate da răspunsurile şi nu ne poate purta către acest

adevăr. Trebuie să venim la el benevol. Trebuie să ne cerem legătura cu esenţa

creatoare din interior. Locul în care cerem acest lucru este adevăratul templu. Nu

este vorba despre un loc exterior. Nu e un loc din lume. Este un loc din inima si

mintea noastra. Este un loc sfânt, deoarece acolo Îl întâlnim pe Dumnezeu. Nici un

alt loc din lume nu este atât de sfânt precum acesta, fiindcă numai în acest loc

putem găsi adăpost.

Atunci când Îl găsim pe Dumnezeu în interiorul inimii şi al minţii noastre, nu ne

putem da puterea altora şi nici nu vom căuta să devenim o autoritate pentru

altcineva. Vom respinge autoritatea exterioară şi vom descoperi autoritatea din

interior.

Dat fiind că Dumnezeu este întreg şi complet, iar noi suntem din Dumnezeu şi de la

Dumnezeu, şi noi suntem întregi şi compleţi. Esenţa lui Dumnezeu se află în mine şi

în tine, căci suntem puieţi al aceluiaşi copac.

Scânteia Divină trăieşte în inima noastră. Putem uita că este acolo. Ne putem pierde

în spectacolul dramatic al lumii şi în viaţa noastră agitată. Însă scânteia rămâne în

miezul fiinţei noastre şi o putem găsi şi îngriji.

Într-adevăr, aceasta este ceea ce practica spirituală aduce după sine. Este

comuniunea cu Dumnezeu, în tăcerea inimilor noastre. Practica spirituală are grijă

de Scânteia Divină lăuntrică şi o ajută să se dezvolte într-o flacără constantă, care

îşi revarsă lumina asupra tuturor locurilor întunecate ale sufletului. Aceasta scoate

la lumină greşelile şi arde neadevărul. Ne centrează şi ne ţine conectaţi la Sursa

noastră, astfel încât să putem servi în lume cu compasiune pentru alţii şi pentru noi

înşine. În felul acesta, dăm naştere propriei divinităţi în timp ce ne aflăm încă în

formă umană.

Conştiinţa unităţii este starea de conştiinţă în care intrăm atunci când simţim

prezenţa lui Dumnezeu în interiorul inimilor şi minţilor noastre. În această stare de

conştiinţă, Siritul lui Dumnezeu locuieşte înăuntrul nostru. Putem experimenta

această stare ca o căldură sau energie în centrul inimii – şi ca pace şi linişte în

interiorul minţii. Trăim în profunzimea deplină a momentului prezent, fără dorinţa de

a ne gandi la trecut sau la viitor. În acest moment, ştim că suntem perfecţi exact

aşa cum suntem şi la fel sunt şi ceilalţi. Nu vedem probleme. Nu există nimic care ar

trebui schimbat sau reparat. Nu există lipsă sau neajunsuri. Totul este perfect, aşa

cum este.

Cum este timpul petrecut în comuniune cu Dumnezeu? Este o experienţă de extaz,

întrucât simţim recunoştinţa pentru tot ceea ce înseamnă viaţă şi binecuvântăm şi

iubim totul.

Atunci când trăim în conştiinţa unităţii, nu ne simţim separaţi de Dumnezeu sau de

fraţii şi surorile noastre. Aceasta este semnificaţia “raiului” pe Pământ, întrucât

Dumnezeu este prezent în inimile şi gândurile noastre.

Nerespectarea acestei legi atrage după sine starea de separare si de a nu merita

ceea ce-ţi doreşti. Mulţi oameni se simt singuri, izolaţi, abandonaţi de Dumnezeu de

a cărui existenţă nici nu sunt siguri. De asemeni, sunt mulţi oameni care se luptă cu

ideea că poate nu merită să aibă tot ce-şi doresc. Dacă suntem manifestarea umană

a unui aspect dumnezeiesc, nu merită oare orice părticică din Dumnezeu să

primească tot ceea ce e mai bun? Nu vorbim aici despre pretenţia la titluri sociale

sau la un stil de viaţă extravagant, cu cheltuieli frivole, pur şi simplu fiindcă “ni se

cuvine”, ci despre a ne îngădui să merităm superlativul absolut al unei vieţi

echilibrate, împlinite, conştiente şi bogate, pentru că suntem aici ca să-l slujim pe

Dumnezeul din noi.

În contextul universal al vieţii mai există un mod de a aborda chestiunea meritului.

Toţi venim pe lume cu trei sarcini principale:

1 – să ştim cine suntem, dintr-o perspectivă spirituală, înseamnă să ne explorăm

fiecare aspect al fiinţei, nelăsând nici o piatră neîntoarsă. Prin această explorare,

ajungem nu numai să ne cunoaştem Sinele, ci începem să-L cunoaştem şi să-L

înţelegem mai bine pe Dumnezeu, din moment ce noi suntem în Dumnezeu şi El e

în noi.

2 – să ne trăim misiunea spirituală înseamnă să ne menţinem fiecare aspect al vieţii

în armonie şi în concordanţă cu acea misiune. Atunci, fiecare gând, fiecare cuvânt,

fiecare faptă vor fi o reprezentare a esenţei noastre divine şi un dar pentru lume.

Trăindu-ne misiunea sufletului ne lăsăm însemnul unic asupra lumii şi creem în mod

conştient o moştenire pentru generaţiile viitoare.

3 – învăţarea lecţiilor înseamnă să acceptăm şansa de a învăţa şi de a ne dezvolta

cu fiecare experienţă. Fiecare interacţiune cu lumea din jurul nostru ne oferă un dar.

Avem îndatorirea să cunoaştem darul sau lecţia, s-o primim şi s-o integrăm în

conştiinţa noastră, pentru a ne extinde în continuare sentimentul de Sine.

Când ne concentrăm viaţa asupra acestor trei sarcini, nu se mai pune problema că

merităm să ni se împlinească visurile, ci, mai degrabă, că avem responsabilitatea să

le concretizăm.

Pentru a ne realinia la conştiinţa unităţii putem apela la ajutorul îngerului păzitor, al

Arhanghelului Mihail, al Arhanghelului Metatron, al îngerilor credinţei, fiinţei, ai

iubirii, ai recunoştinţei sau a oricăror îngeri pe care sufletul este inspirat sa-i cheme.

Pentru că toate fiinţele umane iniţial au fost parte integrantă a conştiinţei divine,

acum se realizează procesul invers de reintegrare. Şi de cele mai multe ori

reintegrarea se realizează prin acelaşi aspect prin care fiinţa la un moment dat s-a

îndepărtat. De aceea, este bine să ne lăsăm inspiraţi de îngerul păzitor, care

cunoaşte cel mai bine povestea sufletului nostru încă de când a fost creat.

”Reiki Floarea de Lotus” - IASI - ROMANIA - Maestru Daniela Ionela Ionescu