FLOAREA DE LOTUS

După cum am spus, prima forţă rezultă din audierea cuvintelor unui maestru, ea orientează mentalul spre studiul concentrării; împiedică mentalul să se îndepărteze si îl readuce asupra obiectului, îndată ce mentalul începe să se stabilească asupra obiectului, ajungi la prima etapă.

1. Mentalul nu rămâne mult timp asupra obiectului. Gândurile năvălesc si se revarsă ca apa unei cascade. Pare că un adevărat val de gânduri ţâşneşte pe neaşteptate. In realitate, totdeauna a fost vorba despre aşa ceva, dar acest val de gânduri nu apăruse niciodată în conştiinţă, fiindcă până acum privirea nu se întorsese spre înăuntru. Acum, folosind memoria şi inteligenţa vigilentă, mentalul se întoarce şi-sî aruncă profund privirea în el însuşi, de aceea apar toate aceste gânduri. Experienţa este comparabilă cu aceea a unui om distrat, înecat într-o mulţime si care, deodată, capătă conştiinţa a tot ceea ce îl înconjoară. Mentalul începe să privească, să cunoască si să claseze diversitatea de gânduri pe care le arbilrează. Descoperirea aceasta nu e o greşeală, ci o experienţă firească. Pe întreaga durată a respectivei etape se foloseşte cea de-a doua forţă, reflecţia, pentru a readuce şi a restabili fără încetare mentalul asupra obiectului meditaţiei. Atunci când mentalul este menţinut astfel un timp, se ajunge la a doua etapă.

2. Gândurile care apar din când în când pricinuiesc un deranjament, dar încetul cu încetul dispar si începătorul îşi realizează pentru prima oară oprirea gândurilor. Aici apar două greşeli: delăsarea şi împrăştierca. Cu toată hotărârea trebuie să readuci mentalul şi să-I fixezi din nou asupra obiectului, Imediat ce ai reuşit, obţii prima activitate mentală; intensitatea si converienţa. Totuşi mentalul continuă să se lase distras, aşa încât trebuie să reintri în posesia lui şi să-l fixezi din nou asupra obiectului; foloseşti pentru asta cea de-a treia forţă, amintirea, şi abordezi astfel a treia etapa.

3.In cursul acestei a treia etape, mentalul încă întâmpină delăsarea şi împrăştierea. Uneori, energia îi lipseşte şi el se descurajeaza foarte mult de a treia forţă, memoria, îl obligi să se întoarcă la obuviu. Cea de a treia forţă îngăduie şi delimitarea exactă a câmpului mentalului când el caută să se rătăcească asupra altor obiecte. Accezi la a patra etapa.

4.In timpul concentrării, gândurile si pasiunile apar în mod repetat,fiindcă meditantul nu cunoaşte încă prostul rezultat produs de aceste perturbări; el ignoră până şi roadele pure ale concentrării. Inteligenţa vigilentă, care este cea de a patra forţă, îi permite medilantului să remarce aceste greşeli, să le recunoască şi să le înlăture. Dacă de fiece dată când se mai ridică un gând îl întrerupem imediat, mentalul se stabileşte, în sfârşit, cu fermitate asupra obiectului său. Ajungi la a cincea etapa.

5. Uneori mentalul încearcă un sentiment de insatisfacţie cu privire la concentrare, iar acest sentiment declanşează împrăştierea, dar obligând mentalul să treacă de respectivul obstacol ajungem la a sasea etapa.

6. Acum greşelile si pasiunile au dispărut, dar trebuie să rămâi la pândă, fiindcă ele pot reapărea, Dacă se manifestă vreo greşeală sau vreo pasiune, apare pentru meditant prilejul de a-şi evalua forţa trezirii conştiinţei pe care inteligenţa vigilentă a suscitat-o în el; oricare ar fi pasiunea ce se manifestă, cupiditate sau desfrâu, graţie trezirii conştiinţei va putea să se debaraseze de respectiva pasiune si totodată energia lui devine destul de susţinută. Aceasta e clipa ajungerii la a şaptea etapa.

7. De la a doua si până la a şaptea etapă, deşi a obţinut cel puţin într-o anumită măsură concentrarea iar mentalul îi este stabilit asupra proiectului său, meditantul nu se află la adăpost de delăsare şi de împrâştiere. Chiar după lungi intervale, aceste distrageri se pot încă produce si pot întrerupe meditaţia. Concentrarea se reinstalează cu ajutorul celei de a treia forţe, amintirea. Forţa în cauză se aplică de la a treia şi până la a şaptea etapă. A treia si a patra forţă, inteligenţa vigilentă, neutralizează împrăştierea. Cea de a cincea forţă, energia mentală, neutralizează delăsarea. O dată cele două obstacole suprimate, concentrarea devine aidoma unui curent regulat neîntrerupt si se ajunge la a opta etapa.

8. în cursul acestei a opta etape, trebuie totdeauna să-ţi continui efortul, cu grijă şi perseverenţă, ceea ce va permite distrugerea definitivă a delăsării si împrăstierii, care nu mai pot întrerupe meditaţia. Acum concentrarea nu mai este supusă nici unei perturbări şi obţii cea de a treia activitate mentală, concentrarea regulată; totuşi efortul este încă necesar şi va rămâne astfel până la apariţia celei de a şasea forţe, puterea obişnuinţei, începând din acest moment, când puterea obişnuinţei a intrat în joc, obiectul meditaţiei este foarte limpede, mentalul se concentrează fără efort, el rămâne stabil fără a mai fi nevoie să utilizezi amintirea şi nici inteligenţa vigilentă. Ai ajuns la a noua etapa.

9. Mentalul rămâne atunci într-o stare de egalitate stabilă fără a fi comparabilă cu starea de spirit a cuiva care, hotărând sa recite un text religios pe care îl cunoaşte bine, îşi începe recitarea dar la mijlocul textului intervine ceva ce îi distrage spiritul. Totuşi, prin puterea obişnuitei, recitarea conţinua de la sine, fără greşeală, nici întrerupere.

10. La fel se întâmplă atunci când mentalul este ferm fixat asupra obiectului meditaţiei; el rămâne imobil, fară a fi accesat nu foloseşti amintirea nici inteligenţa vigilentă; satnadhi-ul continuă de la sine prin propria lui forţă şi poate continua timp foarte îndelungat — este cea de a patra activitate mentală: concentrarea spontană.

"Reiki Floarea de Lotus" - IASI - ROMANIA - Maestru Daniela Ionela Ionescu